NeverWinter First-Look - D&D fără manuale
- Scris de Devon
- Published in Review MMO
Neverwinter a învăţat multe de la MMO-urile actuale şi cele de altă dată. De fapt, atunci când am fost atent mai bine de 12 ani de MMORPG-uri s-au desfăşurat în faţa ochilor mei, de parcă am apăsat rewind din greşeală. Bineînţeles, toate mecanicile apt împrumutate din alte părţi sunt căptuşite cu ceva originalitate. Cred că, destul cât Neverwinter să fie considerat original, evident conform standardelor MMO. Ce înseamnă standarde MMO? Păi aş putea spune că NW a câştigat o cursă cu triciclete, în timp ce în curtea altor genuri [majoritatea indie], se testează fuziunea nucleară.
General
Lumea nu este neapărat persistentă, Neverwinter fiind hub-ul central, iar restul coastei fiind împărţită în mai multe zone. După tutorialul de aproximativ 15 minute, am intrat în titularul Neverwinter. Aici m-am plimbat prin oraş, am luat questurile şi m-am plimbat. Întâi în zonele unde trebuia să rezolv problema, apoi în instanţele individuale unde de obicei trebuia să pălmuiesc boss-ul fiindcă a fost rău. Bineînţeles, în paralel jocul are dungeon-uri şi skirmish [un tip de bătălie, fie că este pseudo-horde mode medieval, sau asediul asupra unui oraş] şi Foundry [discutăm în detaliu imediat] drept asezonare la ceea ce ar fi o experienţa relativ liniară.
Altă dată centrul oraşului era plin de terase, acum sunt numai anunţuri şi reclame
Quest-urile au şi o prezentare foarte strălucitoare, un amestec între text şi voce. Personajele sunt dispuse să împărtăşească întreaga lor viaţă dacă suntem dispuşi să aşteptam. Bineînţeles, dacă am dat accept şi am plecat, dialogul continuă prin intermediul unei mici iconiţe [care opţional poate fi închisă]. Din nefericire, ideile din alte MMO-uri precum Guild Wars II sau Secret World nu au ajuns la NW încă, ceea ce înseamnă că de fiecare dată când am terminat un quest a trebuit să mă întorc înapoi pentru recompensă.
Foundry
Cu un nume precum Neverwinter te aştepţi la ceva roleplaying, la îmbrăţişarea tocilarului intern. Cryptic livrează una dintre cele mai interesante [şi originale] abordări în forma aşa zisului Foundry, sau posibilitatea de a construi propriul quest/campanie pentru alţi jucători. Evident, cu experienţă, recompense şi tot ceea ce trebuie. Este una din cele mai eficiente [şi exploatabile] mecanici dintr-un MMO, dar din ceea ce am văzut, majoritatea misiunilor conţineau destulă poveste încât puteau fi considerate campanii în adevăratul sens al cuvântului. Într-un fel îmi aduce aminte de multele ore petrecute cu Baldur's Gate şi Neverwinter Nights de altă dată. Mult text, mult lore, mult dialog, combat când trebuie. Există adevărat potenţial în cimentarea unei comunităţi într-adevăr solide.
Dintr-o dată parcă îmi aduc aminte de Shadows of Underdark. Oare de ce?
Combat
Orice MMO trebuie să găsească o modalitate să facă din combat o experienţă plăcută, fiindcă 70% din timp va fi petrecut pe câmpii ridicol de verzi, straduindu-ne să trimitem orătăniile înapoi acasă. Aici, Neverwinter nu a avut de oferit ceva extrem de diferit faţă de ce am mai văzut până acum, fiind un amestec de Guild Wars, cu Secret World şi World of Warcraft. Sunt câteva mici variaţii, dar în mare parte, totul se bazează pe folosirea abilităţilor la timpul potrivit şi evitarea petelor roşii. Nu avem 168 de abilităţi de folosit, ci doar 6 [7 după level 20] si un buff pentru fiecare clasă. Două atacuri, unul principal, altul secundar [click dreapta şi stânga], trei cooldown-uri [Q,E, R] de 10-15 secunde, şi două super abilităţi [a două devine utilizabilă după nivelul 20], care se încărca în funcţie de activitate.
Am avut ocazia să încerc două clase. Am jucat vreo 25 de nivele cu Trickster Rogue, o clasă folosită la transplantele rapide de rinichi, cu abilităţi ce mă poziţionau unde trebuia pentru a scoate organele rapid afară. Fiind bazat pe damage masiv, TR nu s-a înţeles prea bine cu tancii, considerând că NW nu are încă o mecanică de threat bine construită. Bineînţeles, TR este destul de agil, aşa că se poate strecura şi fugi în faţa la 90% din atacuri. Bineînţeles, atunci când nu eram atent, BAM! Un ciomag mă făcea să iau în braţe pământul.
Numere, Numere oriunde!
După aceea am trecut la Great Weapon Fighter, un soldat care nu prea suportă să fie lovit, deşi este îmbrăcat în solzi, agitând o sabie de mărimea unei maşini micuţe. Clasa este de obicei folosită la decoraţiuni interioare, văruind pereţii cu inamicii care intrau în raza sa de acţiune. Din nefericire, GWF nu este la fel de robust comparat cu TR. De ce? Păi GWF are nevoie să fie lovit sau de un număr mare de inamici pentru a face ceva. Dacă nu are destulă materie primă pentru a vărui pereţii, atunci damage-ul său va fi mai mic. Dacă sunt prea mulţi inamici dornici să facă parte din proiectul sau, atunci GWF va muri. Toeretic cu un popă [Divine Cleric] GWF este capabil să facă ceva pagube. Ah, clasa nu este tank, deşi pare a fi.
Timp
Nu cred că a existat vreun MMO care să nu tragă de timp, să facă orele să pară minute şi să ceară o învestiţie personală din partea jucătorului. Totuşi, chiar dacă sunt de acord cu acest punct de vedere mi se pare că Neverwinter exagerează. Aproape orice mecanică a jocului este construită în aşa fel încât să consume timp. De la profesii, companion [există un companion care te ajuta să nu mori], misiuni, totul are un program/orar/timer care literalmente cere din ce în ce mai multe ore din partea jucătorului. Asta îl face pe NeverWinter special, un MMO care activ va cere să consumi ore întregi. Există scurtături? Evident, majoritatea prin intermediul portofelului, toate problemele se rezolvă. Din nefericire, chiar şi cu 60 de dolari consumaţi, tot ajungi să pierzi câteva ore aşteptând.
Cost şi Monetarizare
Neverwinter este Free-to-Play. Din prima, asta înseamnă că există un magazin intern şi două clase de jucători. Dar dacă nu aş face presupuneri, aş descoperi că aproape totul este valabil oricui, indiferent de banii învestiţi. Moneda Zen [aproximativ 100 Zen = 1 Dolar] poate fi achiziţionată în joc prin intermediul aşa ziselor Astral Diamonds, care pot fi câştigate prin dailyies, invocări ale zeilor şi o grămadă de alte metode.