Dead Space 3 Review - Groaza a luat vacanţă

Jocurile şi groaza ar trebui să se înţeleagă de minune. Potenţialul interactiv al mediumului ne permite să experimentăm frica la persoana I. Ca jucători, putem trăi senzaţiile unei victime care încearcă să scape de monstruozitatea capabilă să o taie în cubuleţe mici şi să o pună pe grătar. Din nefericire, acest lucru este mai greu decât pare, sau cel puţin asta ar sugera sutele de titluri care se laudă cu eticheta "horror" dar nu reuşesc să înţeleagă ce anume ar trebui sa ne sperie. Milioane de dolari sunt cheltuite pentru atmosfera şi tensiune, dar frica este aproape totdeauna inexistentă. De ce? Fiindcă teroarea este un concept, o stare imposibil de cuantificat.

Primul Dead Space a fost singurul care a reuşit să îmi ofere tensiune, o atmosfera interesantă şi o senzaţie de discomfort, stări care m-au făcut să mă bucur de experienţă. Desigur, nu prea m-am speriat, dar jocul mi s-a părut interesant. Dead Space 2 a fost punctul culminant al seriei, fiindcă mediul a devenit mai divers, conceptul a evoluat, iar mult-preţuita tensiune era încă prezentă. Din nefericire, aici am descoperit că discomfortul şi-a luat o vacanţă permanentă. Acum, Dead Space 3 a venit, iar după mai bine de 25 de ore pot garanta că aspectele înfricoşătoare, tensiunea şi atmosfera se grăbesc să părăsească jocul, iar eu le ţin la granita. Ce s-a întâmplat? Păi haide să intrăm în pantalonii lui Isaac Clarke pentru a treia oară şi să vedem cine îl mănâncă şi de ce nu mai este interesant.

• < anteriorCrysis 3 Review - Frumuseţe şi monotonie