Dead Space 3 Review - Groaza a luat vacanţă

Transformări

Primul Dead Space era o experienţă izolaţionistă. Liniştea era un inamic greu de înfrânt, iar întunericul ascundea monstruleti ce se uitau la mine de parcă vedeau şuncă. Chiar dacă aveam o armă ce trăgea cu piroane de 30 de cm, senzaţia de singurătate şi faptul că nu ştiam ce mă aşteaptă după colţ era destul. Dead Space 2 a renunţat la claustrofobie şi senzaţia că nu ai unde să dai înapoi, inlocuindu-le cu „F*ck YEAH!", diversitate şi niveluri/scene mai mari, mai impresionante. Acum, al treilea joc a apărut şi mi-a strivit aşteptările în primele zece minute, schimbând aproape tot ce preţuiam la franciză. Dead Space 3 nu este horror. Nici măcar nu mai încearcă.

Ce este de văzut?

Visceral Games au fost şi rămân maeştri ai scenariului şi imersiunii. Nu sunt ironic, zic asta cu toată încrederea. Primul Dead Space a încercat (şi reuşit) să captureze conceptul unui univers industrializat. USG Ishimura nu era doar un mormânt plin de coridoare întortocheate, ci un vas credibil. Anunţurile şi reclamele erau detalii ce mă făceau să mă gândesc la viaţa normală a pasagerilor, înainte că nea Clarke să se transforme în "Războinicul Inginer".

Stânci verticale de gheaţă şi ninsori nesfârşite fac din Tau Volantis o locaţie perfectă pentru vacanţă

În egală măsură, Tau Volantis, planeta îngheţată din Dead Space 3 îmi aduce aminte că existenţa omului în coloniile din viitorul îndepărtat, nu va fi una uşoară. Furtunile necontenite, clădirile aflate în ruină şi micile doze de audio/text-log reuşesc să ofere cateva imagini vii ale unor vieţi simple, dar atât de aspre, încât noi jucătorii, nu am putea aspira sau înţelege dificultatea lor.

Sunet

Mă miră că Visceral Games nu au primit o bătaie metaforică pentru sunetele din Dead Space 3. Nu din cauza că nu-s reuşite, ci pentru că strică experienţa finală. Nu am nevoie că fiecare monstru să îşi anunţe intrarea pe scenă şi cu siguranţă nu am nevoie să ştiu specia (mărimea, sexul, culoarea) în funcţie de modul în care orăcăie. Mai trebuia un mic cut-scene că să mă avertizeze de prezenţa lui şi gata, mă jucam Alan Wake în spaţiu. De fapt, cred că monstruozităţile de fapt ajungeau acasă, anunţau un „Honey, I'm home!" şi dădeau peste mine jefuindu-le bunătăţile, cu bocanci plini de mâzgă şi familia strivită în spate. Cu siguranţă asta ar explica de ce toţi necromorphii vor să mă dezmembreze.

Mă întreb cât "Scrap Metal" are ăsta micu-n cap?

Muzica este şi ea la fel de atentă la detalii, cu note ascuţite la momentul potrivit, avertizandu-mă că armatele de creveţi au început să curgă din găurile de ventilaţie. Nu de alta, dar nu trebuie ca să fiu luat prin surprindere, nu?

Pc Port

În mare parte, Dead Space 3 este un port tradiţional de pe consolă, cu puţine optimizări extra. Este blocat la 30 de cadre pe secundă, DX 11 nu este suportat, iar Visceral a confirmat că nu vor exista texturi dedicate PC-ului. Ciudat este că, în pofida acestor lipsuri, opţiunile video sunt atat de extensive şi detaliate, încât majoritatea gamerilor nu vor avea o problemă cu portul.

Doar o mică parte din zecile de opţiuni video

• < anteriorCrysis 3 Review - Frumuseţe şi monotonie